jurnal alandala de la 2 la 3

a fost varsta la care gurita ta a rostit atatea cuvinte, reale sau inventate intr un limbaj de joaca, propriu tie, asa de amuzant incat l ai dezvoltat de bucuria noastra.
din lumea reala, iti notez aici cateva de care sa te amuzi mai tarziu.
aseara: n o uibesc pe pisa ptr ca noi sunt omi si pisa nu e om si eu n o uibesc
picioare-pipaie
elefant-otan, eiefanc
elefanti-otani
iepuras-opai
pisa-pia mau
muzica ptr copii-ham
mica-mima, mita
televizor-teievod

mi e dor de nana de doi ani

nana, ai implinit ieri cei trei ani de poveste.
te ai schimbat de la 2 la 3, ai crescut, fata ta minunata si a schimbat un pic expresia, corpul tau mai sigur acum, dar in aceeasi miscare continua de copil activ, hiperkinetic.
incerc o nostalgie pentru copilul mic, de 2 ani, care ai fost. mi e dor de fetita mea mica, de puiul care a reusit sa vorbeasca atatea, sa faca glume, sa inventeze jocuri cu monstri, cu mingea, cu animalele si cartile preferate, cu lego, cu puzzle, de mica inotatoare care canta fericita vine melcul suparat in timp ce se balacea cu orele n piscina.
mi e dor si de nana de un an, de tine la sase luni, la doua, la una, la doua zile si de tine inainte de nastere. as vrea sa putem sa materializam avataruri ale momentelor bune din viata. sa te am pe tine la toate varstele tale.
acum sint mandra de fetita de 3 ani in continua dezvoltare, care uimeste si umple de satisfactie inimi iubitoare, de parinti. si te astept pe drumul de la 3 la 4, sa cresti in anul asta, facand lucruri noi, nemaiputute de tine pana acum.

primele exercitii de matematica

acum cateva seri, dezaproband oferta bunicilor de bomboane pentru nana, o intreb cate mentolate a mancat in ziua care aproape a trecut. aflu rapid: una dimineata si una dupa amiaza. si apoi, cu ochii mari catre mine, intrebare si mirare: adica doua? adica doua am mancat? si cu degetelele mici, ridicate n sus, imi arata semnul pentru doi: aratator si deget mare, intr un v ascutit si usor tremurator.
da, draga mea, doua, una si cu una fac doua.
bravo, nora! ai inceput sa nveti sa aduni! sa ti dea norocul sa aduni in viata asta tot ce e bun, asa corect cum ai adunat si cele doua bombonele mentolate primite de la bunica ta intr o zi.

sa vorbim despre luna

de pe cand ai observat-o pe cer, luna a devenit o pasiune ptr tine, nana. acum doua zile ai vazut ca incepe sa scada si ai intrebat retoric:
- de ce nu mai e intreaga luna?
- ptr. ca a muscat cineva din ea! , ai raspuns tot tu..
- dar cine a muscat din ea?
- lupul, am zis eu, curioasa sa-ti vad reactia
- ba nu! o steluta a muscat!
moment in care mama s-a topit de incantare in fata ta...

te iubesc...

- te iubesc, nana, atat de mult cat pot eu sa te iubesc...
- ti ieu te uibec pe tine, mama...

- mama, m a fot dou de tine...
i a fost dor, ei, strangandu ma in bratele mici, pe dupa gat, in timp ce o mangaiam in pat, sa adoarma...i a fost dor, de ore bune eram impreuna, ne jucasem, facusem baita de seara si dadusem recitalul de cantece si poezele la culcare...si i fusese dor...

logica la 2 ani si 8 luni

- e urat afara...
- de ce?
- ptr ca norii se aduna pe cer, deasupra noastra, si e intunecat. uite, stau deasupra si ne privesc
- dar de ce n au ochi?

cel mai mic copil din lume

cel mai mic copil din lume

cel mai mic copil din lume,
cel mai mic copil din lume,
cel mai mic copil din lume...
e bilutaaaa

candva, in iulie, cand eram o certitudine si mama era fericita, inventase primul cantecel ptr mine.
pe masura ce cresteam, biluta devenise nora si mai apoi, dupa ce m am nascut, cantecelul se tranformase in

cel mai cuminte copil din lume,
cel mai cuminte copil din lume,
cel mai cuminte copil din lume...
este noooraaa