te iubesc...

- te iubesc, nana, atat de mult cat pot eu sa te iubesc...
- ti ieu te uibec pe tine, mama...

- mama, m a fot dou de tine...
i a fost dor, ei, strangandu ma in bratele mici, pe dupa gat, in timp ce o mangaiam in pat, sa adoarma...i a fost dor, de ore bune eram impreuna, ne jucasem, facusem baita de seara si dadusem recitalul de cantece si poezele la culcare...si i fusese dor...

logica la 2 ani si 8 luni

- e urat afara...
- de ce?
- ptr ca norii se aduna pe cer, deasupra noastra, si e intunecat. uite, stau deasupra si ne privesc
- dar de ce n au ochi?

cel mai mic copil din lume

cel mai mic copil din lume

cel mai mic copil din lume,
cel mai mic copil din lume,
cel mai mic copil din lume...
e bilutaaaa

candva, in iulie, cand eram o certitudine si mama era fericita, inventase primul cantecel ptr mine.
pe masura ce cresteam, biluta devenise nora si mai apoi, dupa ce m am nascut, cantecelul se tranformase in

cel mai cuminte copil din lume,
cel mai cuminte copil din lume,
cel mai cuminte copil din lume...
este noooraaa

m am nascut la miezul noptii

m am nascut la miezul noptii

ceasul meu mergea bine, era potrivit perfect si nu am niciun dubiu. de unde mi a venit gandul, sa ridic bratul stang deasupra ochilor, sa verific ceasul, sa ma conving ca este miezul noptii, asa cum intuitiv simtisem atunci cand s a nascut, nu stiu. nu cred in zodii si horoscop, nu ma incred in numerologia data de ora, ziua si anul nasterii. le resping ca pe aproape orice n a fost demonstrat empiric, si totusi am vrut sa stiu, pendulare intre materialism si fatalitate, circumspectie, mai bine sa ma asigur. intr o clipa am vazut ceasul frumos aliniat la ora 12, am gandit ca este in noaptea de 27 spre 28 februarie, m am intrebat in ce zi s a nascut de fapt copilul meu. a venit intrebarea medicului, delia, cum o trecem, pe 27 sau 28, cum vrei? am zis soptit, s a nascut la miezul noptii. da, cum vrei, 27 sau 28? nu stiu...hai 28, ca e frumos, vrei? am calculat repede, 28, e ultima zi, si eu sint nascuta intr o ultima zi de an, de luna. 27, 27022007, un numar ordonat, cu oarecare simetrie. si am soptit da, e ok. pe 28 adica.
mult timp am simtit ca, copilul meu e nascut pe 27. acum serbez pe 28 ziua ei. dar daca ma intrebi cand s a nascut nora, cu mai mult interes decat o simpla intrebare de curtoazie, am sa ezit si am sa ti raspund: la miezul noptii.

stupul

stupul

la stup am ajuns pentru ca aveam timp, in sfarsit, de scris pe net. pe forum, la albinutele si bondareii mei dragi. la fetele pe care le invidiasem atata timp, pentru prietenia care se legase si din care eu nu eram parte, pentru sprijin, atunci cand puiul tau are probleme si pentru tine sint noi si nu stii cum sa le faci fata, pentru sentimentul de mandrie de mama atat de puternic afisat in postari zilnice, in care evolutia celui mic este eveniment de interes general si afisarea de fotografii din care privesc doi ochi mari pe un chip rotund, de copil mic, aduna confirmarea mult dorita ca al tau este deosebit.

la noi cand vine primavara?

la noi cand vine primavara?

de regula, cand se scutura caisul babei in curtea noastra, e semn ca a venit primavara si luna aprilie cea cu nabadai, vand rece si zile suparate pe soare, sa faca o schimbare de caracter.
baba e vecina de peste zid. caisul e batran, ca si baba, si are primaveri in care refuza sa participe la renastere cu toate ramurile din dotare si ne ranjeste, peste zid, cateva crengi goale ce par uscate si total nelalocul lor intre cele gatite in floare alba.
norei ii place mult bradul din curtea babei, mai inalt decat orice reper al zonei, impetuos, cu ramuri bogate, simetrice si verzi tot anul, oarecum ciudat in decorul marin si flora tipica unui oras la malul marii. dar eu prefer caisul, reperul trezirii mele la constienta vietii, cand imi schimb ritmul respiratiei odata cu pamantul si incep sa traiesc anotimpurile solare cu fericire si daruire.
in primavara asta, caisul babei si a inflorit toate ramurile si ploaia alba de petale a cazut, sub curentul rece, peste gradina noastra. si am respirat cu bucurie primavara asteptata. dar aerul a ramas rece, vantul a continuat sa bata haotic, dinspre patru puncte cardinale, si ma simt dezamagita si tradata.

ce mi place mie

ce mi place mie

e reclama aia la o prajiturica, ce i place mamei si ce mi place mie. in final cad de acord asupra cremei de lapte din prajitura, fiecare avand motivul lui, fara nicio legatura unul cu altul.
si ma gandeam la lista mea de preferinte si la lista norei. si abia stept sa creasca, sa si imbogateasca universul personal cu senzatii si lucruri, ca sa putem afisa, in antagonismul tipic a doua generatii diferite, agenda de preferinte a fiecareia.
deocamdata, la cei 2 ani si aproape 2 luni, ei ii plac asa:
- orice e sarat la gust si, in special, maslinele(imime)
- copiii, desi joaca impreuna se reduce la cateva imbratisari pline de efuziune(din partae ei), luat de mana si privit indelung, fara participare, la joaca lor
- gargaritele, didia-didie, si jocul nostru secret, in care ne punem gargarite n palma una alteia iar seara, la culcare, ii pun o gargarita pe un picior, de care sa aiba grija in liniste, ca sa nu se mai zbata si agite atata pana adoarme
- mama, tata, bunicii ei, pe care ne adora si cu care e fericita fara margini
- unchiul ei dan, matusica gigi si nepoata mea, iaia
- AFARA, in orice conditii, la opii pa'b, adica in parc, la copii
- apa si orice alt lichid pe care l poate varsa prin casa si cu care poate picta forme, intinse cu degetul, pe podea, canapele, masa...

lista o las deschisa, un copil de doi ani si doua luni progreseaza rapid, e versatil, isi schimba gusturile continuu.